Clubul parintilor
Bine aţi venit Vizitator | RSS
Meniu site
Categoriile secţiunii
Cartea mea [7]
Alimentatia [5]
Frumusete [6]
Horoscop [6]
Mame [46]
Poezii [27]
Sanatate [15]
Traditii [18]
Articole
Caderea parului Acneea Trusa medicala Baita bebelusului Obiectele necesare pentru baita la bebelusi Biberoanele Un ten perfect Alaptarea Doctorii Dintisorii Remedii de colici Vulvovaginita Fimoza la bebelusi Bolile copilariei Alimentatia de la 2 luni- 1 an
Forum
Infidelitate Ajutor umanitar Bucatarie Dezvaturile la copii Matrimoniale Ocupatia noastra Discutii generale Despre femei Despre barbati
test
TEST
Chat
500
Principală » Articole » Cartea mea

Copilaria

 

Copilaria


 

Cand suntem copii, vrem sa fim adulti si cand suntem adulti, vrem sa fim iar copii. Niciodata nu realizam la timp lucrurile, ne precipitam de fiecare data si cand timpul trece stim doar ca inapoi nu vom putea da, dar privim inainte spre viitorul nostru. 

Pentru inceput sa ma prezint, sunt Alexandra o tanara visatoare, indrazneata si tot ce mi-am propus mi s-a indepilinit. Cred foarte mult in vise, da,acele vise cand pui capul pe perna si adormi iar tu visezi, de ce visezi?? pentru ca creierul tau lucreaza si imaginatia ta zboara la ceea ce vrei tu sa faci. Mi-am propus sa imi aduc aminte de copilarie, intradevar cu parti bune si cu parti rele trebuie sa recunoastem , cand suntem adulti noi  suntem marcati de copilarie. Multi adulti sunt afectati de copilaria lor si nu tocmai in bine, din cauza parintilor, anturajului si mediul cum sunt ei crescuti ii afecteaza cel mai mult.

Capitolul I

Prima zi de care imi amintesc cand eram mica , era o zi de primavara la mamaia mea (bunica materna) acolo am crescut pana la 3 ani , intr-o comuna ( Roseti) din judetul Calarasi. Admiram curtea bunicii mele plina de pomi fructiferi , avea o gradina ingrijita si eu eram mandra de mine ca o ajutam mereu, nu faceam cine stie ce dar ma punea la treaba, aveam o lopatica numai a mea , chipurile o ajutam la sapat. Imi arata cum se planteaza cartofii, rosiile, ridichile si castravetii, dimineata si seara le udam mereu . Imi placea mult sa petrec toata ziua prin gradina sa ma joc , imi faceam bucataria mea, din capacele de la sticle ( acelea erau farfuriile mele) adunam din fiecare pom frunze diferite, iarba, pamant, si numai eu stiam ce mancare imi faceam.Imi placea tare mult sa mananc corcoduse cu sare si culmea imi placea cele din gradina vecinului, asa ca ma urcam pe garajul lui si faceam diverse chestii pe acolo de ma tot injura Nea Ion  si din bandita nu ma scotea. Nea Ion era un om sobru , avea o curte mare si vreo doi caini de nici langa gard nu puteai sa stai , de frica cainilor. Saluta pe toata lumea , era toata ziua la o canapea la poarta ma uitam la el si seamana foarte mult cu tatal lui Moromete ( asta cand am vazut eu filmul cand am crescut mai mare). Toata lumea imi spunea Alina niciodata Alexandra, le era mai simplu. Intr-o zi bunica mea a venit de la magazin cu cateva bomboane de ciocolata infasurate intr-un servetel, le-a dat la toti copiii( fratii lu mama) din curte cate una si restul mi le-a dat mie pe toate iar eu eram tare recunoscatoare bunicii mele stia ca depun efort in orice si meritam lucrul asta. Bunica mea era cel mai bland om , cel mai pur suflet de cate ori vorbea parca iti alina toata durerea stia cel mai bine pentru tine, pentru mine a fost inima mea stia totul despre mine , ea a vazut in mine un copil descurcaret, datorita ei sunt ceea ce sunt in ziua de azi, m-a invatat ce inseamna incurajarea, ce inseamna sa nu ma las batuta, umilita si pe toti cei care imi fac rau sa ii iert. Bineinteles nu am fost nici un copil cuminte, eu am fost foarte nabadaioasa si foarte rebela, bine ca nici acum nu m-am linistit , mereu ma certa mama faceam numai traznai,.Era odata imbracata intr-o rochita de blugi si vroia sa plece la oras  si nu mai stiu eu ce facusem de ma alergat toata curtea si eu ma ascundeam dupa mamaia si ii spunea intr-una sa nu mai imi tina parte , ajunsa in fundul curtii in viteza si mama dupa mine a calcat in balegar si a ajuns sub sura de paie murdara rau, na mama mai ziceai de mine ca stau pe sub canapele, dar tu?? ce cautai acolo?

   Cand aveam 4 ani , bunica imi povestea cum eram eu asa cuminte si faceam numai prostioare ca lectia primita de la mama, mi-a aruncat papusa in soba, bineinteles m-am bagat dupa ea si acolo am ramas intepenita, dupa cateva ore eram plina de cenusa lipita de fata mea de la atata plans si sufocata, noroc ca ma gasit bunica acolo si ma salvat, altfel eram dusa de mult.

    Bunica mea facea sorcove, maturi, coroane, aranjamente florale din hartie creponata, mereu imi spunea, " Meseria este bratara de aur"  invata sa stii sa lucrezi din mana ta , mereu vei avea de castigat si de mica ma invata comertul, pana intr-o zi cand se apropie de mine si imi spune: 

-Alina, vrei sa te joci de-a vanzatoarea ??

-Da desigur mamaie, ce trebuie sa fac??

-Uite aduni toate merele de jos pe cele mai frumoase si le pui in sipet ( sipetul era un cos din nuiele mai mare), apoi iei un scaun si de duci la poarta sa le vinzi, iar banii care ii strangi este salariul tau si iti vei lua inghetata.

Zis si facut , am iesit la poarta mandra de mine si de cosul meu cu mere si rugam pe toata lumea sa cumpere de la mine ca am cele mai dulci si  cele mai frumoase  mere. Aveam vreo 4-5 clienti pe zi banii erau fix de o inghetata la dozator adica 2 lei, asa era pe vremea aia, inghetata asortata . Vazand ca ma descurc ma lua in fiecare zi la piata si vindeam legume din recolta bunicii, saraca nu prea ajungea cu cine stie ce bani acasa pentru ca eu ii cheltuiam pe majoritatea, pe inghetata. Va dati seama ca parintii mei erau patroni si lu tata ii era rusine sa ma vada la poarta cum strigam eu sa cumpere lumea sorcove si maturi, lua el o matura si arunca dupa mine sa intru in curte, el nu era de acord  cu asa ceva.

      Eram cea mai fericita cand venea balciul ( targul de toamna) imi strangeam monezi intr-o cutie de medicamente de la bunica si imi cumparam mereu plicuri cu surprize, ma dadeam in comedii si bineinteles nelipsita inghetata. Imi placea atunci vedeam oameni imbracati frumos, cei mari la costume de gala, fetitele in rochite frumoase , caii decorati cu clopotei si cu pene colorate la hamuri si pe cap, costume populare, fluiere din lemn, si tot ce tine de vesela din lut si aluminiu, mai ales imbracaminte pentru scoala. In ziua de azi totul este distrus, prea multa chinazarie, care a distrus portul nostru national, nimic nu mai este ca inainte.

    A venit si vremea sa merg la gradinita impreuna cu sora mea Larisa, noi doua am fost indepartate de mici, parintii nostri aveau servici, lucrau toata ziua de dimineata pana seara . Sora mea este mai mare decat mine cu un an si pe ea a dus-o la bunica paterna la Galati in comuna Smulti care a stat pana la 4 ani si apoi a adus-o acasa langa mine sa fim amandoua. Ne pregatise mama niste gentute din rafie impletita si cu o floricica pea ea , unde ne tineam mancarea si sticla de apa. Primul an am mers la gradinita la tara la Roseti, aveam curtea foarte mare cu multa iarba si erau niste cauciucuri mari de stateam mereu cocotata pe ele. Prima noastra serbare , a avut loc la caminul cultural, ne-a imbracat pe toti cu costume populare , mie si Larisei ne-a dat aceeasi poezie de invatat " Ce te legeni Codrule" , atat de suparata am fost ca am avut la fel ca ea incat eu nu am mai zis-o pe scena, decat sora mea. Toata perioada cand am fost micute nu prea am fost apropiate una de cealalta, ne-a luat ceva timp sa ne acomodam, in schimb cand era vorba sa facem prostioare ne aliam cel mai bine.

Parintii mei aveau o afacere un bar si un magazin in comuna,spre bucuria mea era ca in fiecare an imi sarbatoream ziua de nastere si invitam pe toti copiii fara ca ai mei parinti sa stie si nici nu ii putea sa goneasca,primeam a doua zi reprosuri drept cadou si amenintari ca urmatorul an nu o sa mai fie ziua mea.....si uite asa s-au obisnuit ei cu ideea ca eu tot la fel faceam. Pentru noi era important sa ne jucam , faceam parada modei pe tocurile mamei, dansam pe melodia "Coco Jambo"si formatia Genius "Ciocolata e a mea" , jucam "Tara tara vrem ostasi( la acest joc ne strangeam foarte multi copii faceam doua tabere , ne tineam de mana si intrebam echipa adversara ..Tara Tara vrem ostasi si echipa ne intreba...Pe cine ?? si noi alegeam un copil mai slab , acel copil alerga spre noi sa rupa zidul format de noi si daca putea, ne lua un jucator, daca nu , ramanea la noi in echipa si cine avea mai mult castigatori acea echipa castiga) , de-a va-ti ascunselea, shotronul, frunza( acest joc are o schema , neaparat trebuie doua echipe fiecare cu terenul ei, noi ceea ce trebuia sa facem sa scoatem jucatarii din casa lor si sa ajungem noi pe teritoriul lor si calcam un triunghi numit Frunza), capra, calcatea, atinselea, ratele si vanatorii, baba oarba, ursuletul doarme , elasticul, etc... sper ca si copiii mei sa se joace aceste jocuri desi in ziua de azi tabletele si caculatoarele sunt la moda cu jocuri mult mai interesante din punctul lor de vedere , mie una mi se par agresive." Si uite asa aveam eu cea mai frumoasa petrecere organizata de mine. De mica am avut instinctul de a organiza, de a comanda, de a fi lider toatea asta ma invatat bunica mea , im ispunea mereu "Oriunde ai fi tu mereu sa fi prima" si asta a fost moto-ul meu in viata si intradevar ma ajutat foarte mult. Mami s-a chinuit mult cu noi eram doua fete si faceam cat 100 de baieti, ne lua mereu cu ea si eram mandria ei, ne imbraca frumos cand mergeam la petrecere la nunti sau in oras la plimbare, avea o problema ne imbraca numai cu rochite albe ,apretate, brodate si aveam numai pampoane in cap, nu stiu cum faceam noi, mai ales eu nici 2 minute nu stateam si deja eram pe jos in lac, sau pe strada inotam pe jos sau cautam pietre ceva nu stiu, dar din rochita mea alba era gri spre negru. Imi reprosa mereu: -Uite-te la Ana cat de frumos sta langa mama ei si ce rochita frumoasa are se comporta ca o domnisoara, uita-te la tine esti un baietoi intreg, ce sa ma fac eu cu tine ca nu ma asculti deloc. Si in momentul ala ma apuca de par si ma scotea de sub canapele. Mama avea un stil de imi dadea exemple pe toata lumea, cum se imbraca, cum vorbeste si pe mine nu ma dadea niciodata un exemplu si niciodata nu ma lauda , pentru faza asta ma enervam si faceam si mai rau, ce nu intelegea ea , e ca eu aveam personalitate. Imi povestea ca nu aveam deloc stare eram ca un titrez si drept ca dovada mi-a aratat o poza la cununia varului ei , ca avea mana spre capul meu sa ma traga de par ca nu stateam locului. La nunta surorii ei in restaurant avea o fantana arteziana, toate fetele langa mamele lor cuminti sau in hore , numai eu eram deja in fantana cautam broscute apoi ieseam din fantana si ma tavaleam pe jos de stergeam gresia cu rochita mea si ce rochite frumoase aveam .... acum o cred de ce nu ne-a mai luat pe nicaieri stia saraca ca ea numai petrecere numai avea cu noi, bravo mami si eu fac la fel ca tine....nu imi iau copiii la petreceri cu toate ca sunt foarte cuminti pe langa ce am fost eu. Eu si Larisa mai ramaneam seara singure, parintii nostri veneau dupa miezul noptii , ei stateau la bar , noi copile 4 si 5 ani nu prea eram sfinte. Intr-o seara ca ne plictiseam am asteptat sa se faca liniste pe casa scarii si am inceput cu Larisa sa schimbam presurile la vecini, si anume cele de la parter le duceam la etajul 4 si invers si de la etajul 2 la etajul 3 si ca sa nu ne banuiasca careva noi ne schimbam presul cu vecina de alaturi ca sa nu umblam prea mult dupa el. Dimineata eram ca niste pupeze si ne uitam pe vizor cum isi cauta vecinii covoarele si noi ieseam si mai si ziceam, "Oare cine a facut asta?? ". In alta seara le-am aruncat pe toate morman la parter. Aveam o vecina la parter Tanti Mioara avea un covor frumos la usa si batut bine in tinte, doamne cat am mai tras de el sa il scot din tinte sa il arunc. Cel mai mult mi-a placut gradina lu Tanti Geta, avea o gradina frumoasa cu trandafiri catifelati asezati in mijloc, erau de toate culorile, mai ales primavara o avea foarte plina cu lalele, zambile, lacramioare, narcise, ghiocei albi si ghicei galbeni si la margina gradinii unde avea o canapea era o bolta cu "Mana maicii Domnului"care miroasea superb. Niciodata nu ne dadea macar o floare chiar daca o rugam, pana intr-o seara cand am asteptat sa adoarma mami, am coborat tiptil sa ii iau o floare de 8 martie dar planul nostru era asa:

-Larisa eu cobor pe usa si ma duc in gradina si imi spui de unde sa iau floarea ma ghidezi  de la balcon, iar tu cobori pe vita de vie sa nu mai vii pe usa ca sa te auda mami si ii luam o floare. Noi stateam la etajul 2 si pe o parte a balconului aveam o vita de vie urcatoare pana la etajul 4. Zis si facut , cand sora mea a sarit partea la balcon si cand sa se prinda de vita de vie...hop mama care o trage de par inapoi...upss. Eu nu o vazusem si nici mama nu stia ca eu eram jos , deoadata imi aude vocea.

-Larisa hai cobori? imi spui ce sa eu mai exact? si aud vocea mamei.

-Treci in casa firaia dracului sa fi , ce cauti tu la doispe noaptea afara? Si ma gandeam sa urc stiam ca o sa imi iau bataie sau sa fug, dar nu aveam unde sa fug ,asa ca am urcat.

Copii inconstienti soramea putea sa moara, avea 5 ani si eu 4 ani, norocul ei ca s-a trezit mama cand am iesit eu pe usa si a trasarit din somn si-a dat seama ca ceva nu era in regula tinand cont ca noi eram sfinte. Dupa o bataie zdravana si pedepse la greu tot nu ne-am invatat dar era monetul razbunarii pe Tanti Geta ca daca ne dadea si noua o floare nu mai se ajungea aici sa cobor noaptea sa ii fur flori asa ca dupa o saptamana , tot cand am ramas noi singure ne-am dus la usa femeii, avea o paturica mai groasa albastra cu flori galbene era pus gen covor la usa, uite ca i-am decupat( ciopartit) floarea dupa covor sa nu mai aibe ea atatea flori. A doua zi a venit direct la mami, ne banuia pe noi stia de ce eram noi in stare cu toate ca scara noastra era plina de copii dar numai daia cuminiti. Ca sa nu mai facem prostii ne trimitea la tara in fiecare weekend si in fiecare vacanta, spre bucuria noastra noua ne placea, pentru ca la tara aveam mai multa libertate si nu mai statea ai nostri cu gura pe noi. Toate bune si frumoase pana la un moment dat s-au gandit sa ne duca la Galati la bunica paterna , nu stiu de ce niciodata nu imi placea acolo in schimb sora mea numai acolo vroia sa stea. Acolo pe mine m-a marcat copilaria nu prea frumoasa pentru ca bunica mea era genul de femeie dura, bine si greutatile ei au facut-o sa fie asa. S-a despartit de bunicul meu cand ea avea 27 de ani si a crescut singura 3 baieti si avea o curte mai mare ca altii cu 20 de gaste, 20 de rate, plus 20 de gaini, 2 vaci sau 3 , 3-4 porci, plus catei pisici si alte chestii care avea grija singura de ele si nu mai vorbesc de munca la camp ca avea atatea hectare cu vie, porumb, floarea soarelui si grau. Bunicul meu era un om afemeiat ii placea sa isi traiasca viata si sa bea foarte mult, nu l-a interesat nicodata de copiii lui si nici la scoala nu a fost la ei, practic erau copiii lui dare teoretic nu i-a recunoscut. Dar uite ca Dumnezeu a ajutat-o pe bunica sa fie sanatoasa si s-a descuracat singura in viata iar si dupa 50 ani decand bunicul a parasit-o el a ajuns intr-un azil amarat , sarac si o data pe an fratii lui tata se ducea la el in vizita , plangea de fiecare data cand ii vedea, ii parea rau ce a facut in tinerete desi merita sa nu il mai bage in seama , chiar inainte de Craciun a decedat, atunci am vazut la inmormantarea lui ca bunica inca l-a iubit si pana la varsta asta chiar ea s-a ocupat de inmormantarea lui si de toate pomenile si tarditile din moldova . Sincer eu nu as fi facuta la fel atata timp cat ma parasit la 27 de ani si sa nu mai stiu nimic de tine decat ca imi spunea strainii si vecinii ca traiai cu alta femeie si cresteai copilul alteia si tu aveai trei baieti din sangele tau si nu veneai odata sa ii vezi sa nu mai zic sa le aduca cate ceva, sincer i-as fi data foc la cosciug ptr toata amaraciunea pe care a provocat-o dar na...cand e vorba de iubire e cu totul atceva. Bun sa revin la bunica mea , ea a iubit-o foarte mult pe soara mea si-a dorit o fata dar na i-a dat Dumnezeu trei baieti si fiind prima nepoata a fost sufletul ei si asta facea dieferente intre mine si sora mea, chiar vizibile. Detestam sa ma lase la ea plangeam, ma tineam de picioarele lu mami sa ma ia acasa sa nu ma lase aici, dar nu ma ascultau plangeam cate o saptamana dupa ei si ma lasa toata vara...chin pentru mine. Imi aduc aminte aminte ca bunica pleca cu sora mea in sat si pe mine nu ma lua ramaneam singura acasa ma punea sa matur sa spal vasele sa am grija de bobocii ei si asta faceam, eram mica si fraiera. Ne-a dus odata la un magazin sa ne cumpere rochite , lu Larisa ia cumparat una albastra frumoasa iar mie na urata si mare ca nu mai avea marimea mea alba cu buline colorate zici ca eram clovn asa de bulinata eram. Apoi am mers la Nana soramii si ne-a dat o geanta de hainute pentru amandoua si s-a uitat mamaia prin ea a facut o triere din care mie mi-a dat o pereche de pantaloni scurti negri si un tricou albastru restul toata punga a zis ca i-o pastreaza pentru Larisa ca eu tot mai am, desi imi placea foarte mult niste opincute de balerina si le vroiam dar le-a purtat doar soramea cu drag si spor. Consider ca un adult nu ar trebuii sa faca atatea diferente mai ales cand este vorba de copii, ei poate nu isi dau seama dar copiii observa cel mai bine si simte. Imi amintesc si acum prima baiate luata de la ea, am iesit la joaca cu soramea si verisorii nostri ne-am dus pe imas ne jucam deseori intr-o rapa (alergam brostele) era mult noroi bineinteles ca noi am intrat acolo si eu aveam niste saboti din guma cu gaurele si i-am pierdut in rapa ca ramasesem intepenita in namol , m-au tras copiii de acolo dar sabotii nu ii mai aveam in picioare, mamaia venise dupa noi si ma vazut ca eram desculta, ma luat de turul pantalonului ma dezbracat in chiloti si ma batut rau de tot, si acum plang cand imi aduc aminte toata faza cap coada plus am toata imagina tot tabloul cum era. Am ajuns acasa si o auzeam cum ii povestea mamei ei cum ma batut si radea intr-una imi spunea tunsulica ( pentru ca eram tunsa scurt) asa de mult am urat-o si pe strabunica cand a murit nici o lacrima nu am avut stiam cat de mult nu ma suporta si multe diferente pe care nu vreau sa imi aduc aminte ca ma intristez. Imi placea acolo foarte mult peisajul, bunica sta intr-o zona de deal , intreaga zi ne-o petreceam pe imas, adunand floricele galbene si albe , urcam tocmai sus in varful dealului locul nostru preferat , pe marginea drumului era plin cu flori roze nemuritoare , ne faceam coronite din ele, ne jucam foarte mult cu praful din drum era mai fin ca nispul si aveam imaginatie la jocuri. Spre vale ajungeam la baraje erau vreo 3 de la cel mai mare la cel mai mic, noi ne duceam la cel mic si faceam baie acolo impreuna cu toate broastele, toti serpii si alte ganganii care mai erau , nu aveam frica de ele, ma mir ca nu am luat raie la cat de verde era apa, deodata cand am ridicat capul o vedeam pe mamaia venind in fuga cu o urzica in mana sa ne bata sa nu mai facem baie, avea dreptate femeia ca la ce apa era.....dar de data asta nu mai stateam sa ma bata, alergam pana acasa de nu ma prindea. Au venit parintii sa ne ia acasa, eram cea mai fericita abia asteptam locul meu era la Calarasi sau la Roseti unde am crescut trei ani, acolo aveam cea mai buna prietena Laura era mai mare ca mine cu doi ani era parasita de mama ei si o crestea bunica impreuna cu tatal ei, un copil frumos crescut bine pana la adolescenta. Ne duceam mereu cu ea la groapa de gunoi, era un morman de pamant si cu o piatra imensa intepenita in ea, nu stiu de ce dar noi ne inchinam mereu la piatra aia , aprindeam lumanari, o tamaiam, greblam de jur imprejur , sapam iarba era locul nostru unde ne intalneam ii spuneam mereu "Secret Passe" acolo a fost primul sarut al soramii. Odata am furat tigari de la mama din bar un pachet de Hollywood sau Assos si ne puneam in gura cate 5-6 tigari si le aprindeam pe toate odata si le pufaiam, nu trageam in noi doar ne prosteam.

     La bunica era un obicei, sambata si duminica dimineata pot sa zic chiar de noapte , lumea se ducea la cimitir cu un tamaior ( era o oala , gaurita in laterale cu trei sarme legate de torti facuta in asa fel sa tii de ea , ca sa nu te frigi, in ea se punea stiuleti de la porumb si cand ajungeam acolo se punea tamaie), era  bucuria mea sa merg si acum am in minte tabloul cand ieseam de pe poarta era strada plina de femei cu tamaioarele in mana si mergeau catre cimitir, eu eram nelispita de la asa ritual ca primeam imparteala, fiecare dadea ce avea, paine cu bomboane sau chifla facuta din paine de casa cu eugenie sau bomboane. Ii adunam lu mamaia o punga de colaci ca eu nu ii mancam, mie imi placea doar dulciurile si primeam multe pentru ca lumea ma vedea copil pe acolo si cam toate veneau la mine. Si ziua imi placea sa o petrec in cimitir adunam pentru mamaia petale de trandafiri parfumati si ne facea dulceata, este preferata mea , citeam pe fiecare cruce si ma uitam la pozelel lor, mamaia imi spunea mereu cate o poveste despre oamenii ingropati acolo.

   Parintii mei erau genul de oameni petrecareti, mereu aveam in casa invitati la diferite ocazii  si de multe ori aveau o petrecere fara o ocazie anume. Intr-o seara toata lumea statea in living iar noi copiii in dormitor, mami cunostea specimenele pe care le are , stia daca este galagie e ok suntem copii normali cu activitati normale, daca eram linistite inseamna ca ceva nu era bine si avea dreptate, dupa tot balamucul care era cu muzica , chiuiuturi a venit si la noi ca na...era prea multa liniste si cand a intrat in dormitor i-a stat inima in loc mai intai a vazut sifonierul care ra din trei usi, acum avea 2, una dintre ele am rupt-o noi copiii (eu si un baiat de 4 ani si soramea de 5 ani), am pus-o rezemata pe pat si era toboganul nostru , fiind o placa din lemn lucioasa alunecam foarte bine pe ea, eu coordonam care sa dea primul , al doilea si al treilea. Nici prin cap nu se gandea sa avem noi puterea de a rupe o usa de sifonier , se astepta la altceva dar am mers prea departe si uite asa a modificat tata tot sifonierul ne-a dat alt design si la pus pe hol , aveam acum dormitorul mai liber. Sa nu mai zic de zilele cand aruncam catre trecatori cu ceapa si cartofi de la balcon si bineinteles ca ne ascundeam , ca sa nu stie cine arunca.

 Mami ne-a inscris la gradinita cu program prelungit, ne ducea dimineata si ne lua seara.  Multe trasnai am facut si acolo , mami ii zicea mereu soramii sa aibe grija de mine si cand era ora de plecare eu mereu ma ascundeam in dulapuri de ma cauta toata unitatea si o auzeam pe mama cu o certa pe soramea eram un dracusor mic. A venit vremea sa plec la Bucuresti pentru ca aveam programata o operatie la ochi, m-au dus la cel mai bun doctor la CFR2  Dr Boierasul , avea tati o geanta de voaiaj plina cu carne ca sa ma opereze, asa se dadea inainte ce avea omul, o gaina, niste oua, o pulpa de porc etc..Tatal meu lucra la fabrica de mezeluri  noi tot timpul aveam pe vremea lu Ceausescu frigiderul plin de mezeluri dar culmea ca nici mie si nici Larisei nu ne placea nimic, ne era rusine cand ne dadea la scoala salam de mirosea toata clasa noi il aruncam la caini.

Imi aduc aminte ca mi-a facut un control la ochi si a doua zi ma operat m-am trezit varsand din anestezie , acolo mi-am facut o prietena care alergam mereu pe hol cu ea   aveam o papusa frumoasa cu rochita si o banda de la o funda pe care o pierdusem mi-a parut rau dupa ea, dar mi-a trecut. Aveam niste pijamale frumoase roz tocmai ce mi le-a cumparat mami, bnineteles, la cat de mult m-am tavalit eu pe sub canapele , pe sub paturi si am sters cu fundul tot holul, plangea mama cu vorbe ca nu i-a mai scos fata din roz erau pamantii. Vestea rea pentru mine ca mi-a dat sa port ochelari, am fost si inca sunt complexata de chestia asta, toti copiii radeau de mine , ma strigau ochelarista ii aruncam mereu, vroiam sa fiu un copil normal ca toti ceilalti cand purtam ochelarii ma simteam diferit parca toti se uitau ciudat la mine.  Si la camin facem prostioare, ne scoatea afara in curtea gradinitei si ma duceam la un container care era plin cu zmoala neagra luam un bat si faceam din zmoala o mingie si o infigeam in bat si dadeam in cap la toti copii care radeau de mine, va inchipuiti ca aveau zmoala in par. Avea o bara de stateam pe ea teoretic dar practic nu stateam mereu ma adunam de pe jos cu cu capul spart de vreo doua ori , nu imi iesea schema aia sa ma dau peste cap de pe bara. Ne imbraca in costume de pioner, bluze portocali cravata rosie fusta si palarie albastra aveam tot felul de activitati cand traia Ceausescu, foarte frumos, pacat ca in ziua de azi nu se mai face.

Dupa un an sora mea a inceput scoala iar eu am inceput gradinita cu program scurt , aveam cea mai frumoasa clasa pe un perete era desenata Alba ca zapada si cei sapte pitici intr-o padure. Locul meu era in mijloc sa vad pe toata lumea sa fiu in centrul atentiei. In fiecare dimineata eram prima la dulapul cu jucarii, imi alegeam cateva cuburi lego , o masuta mica albastra de jucarie si o papusa , era bataie pe ele, toti copiii voiau masuta si papusa, tocmai daia stateam lipita de dulap pana il deschidea. Aveam uniforme albastre si cu un pampon rosu la gat , imi pare rau ca nu am nici o poza de la gradinita. A venit iarna si aveam serbare , bineinteles ca aveam si un prieten, primul meu prieten care imi placea de el si lui de mine pe nume Victoras. Am intrat in clasa si am am auzit o voce de baiat care striga la mine.

-Alexandra ia uite ce ti-am adus!!! era el, Victoras , tinea in mana o punga de dulciuri dadea sa vina spre mine si mama lui la asezat inapoi pe scaun, incepea serbarea.

Am cantat colinde, am spus poezia lui Mosu, dar  cand a venit momentul sa primim cadourile , ma uitam atenta la fiecare copil in parte cum desfacea amablajul frumos colorat si scotea din cutie cate o papusa mare la fetite si la baieti masinute, am ajuns si eu, cand m-am uitat la punga mea era o punga din hartie crem , punga din comert care primesti bomboane la kg , asa arata cand m-am uitat la ea am stiut ca nu o sa imi placa ce are si intradevar era un mos de zapada cu o caciula din vata cu negru si argintiu, mai vazusem mosul ala pe undeva cred ca pe la bunica mea avea unul la fel de ma jucam eu cu el. Nicodata nu mi-a placut ca la o serbare sa avem cadouri diferite , cel mai bine e sa avem toata lumea la fel, asa nu mi-as mai lungii ochii la ce au alti. 

      Prima zi de scoala, m-am asezat in ultima banca de la perete langa mine statea colega mea Oana care mai tarziu avea sa devina cea mai buna prietena, dar pana la ea a fost Andreea.  Eu si Andreea stateam pe aceeasi strada, toate activitatile le desfasuram impreuna, imi aduc aminte ca in fiecare an imi aducea cadou de ziua mea o pereche de sosete albe un caiet si un sapun, nu era cine stie ce dar eram fericita ca primeam de la ea. La scoala ne duceam cu flori la doamna invatatoare , avea acasa 2 ligheane mari cu lalele, isi facea pentru ea un buchet si pentru mine un buchet si la dadeam doamnei  ,apoi cand ajungeam acasa era ba la mine , ba la ea ne jucam afara cu presul si cu papusile. Intr-o zi ne jucam cu mai multi copii si ni s-au furat jucariile eu pe a mea am recuperat-o dar papusa ei nu pentru ca cine mi-a luat-o mi-a zis ca daca ii zic nici eu nu o vad pe a mea si am tacut eu mi-am primit-o si ea nu, cand i-am spus ca mi-am gasit papusa a cazut vina pe mine ca i-am luat-o eu si de atunci a refuzat sa se mai joace cu mine si nici prietene nu am mai fost la scoala. 

Categorie: Cartea mea | Adăugat de: alma3000 (19 Apr 17)
Vizualizări: 57
Total comentarii : 0
Doar utilizatorii înregistraţi pot adăuga comentarii
[ Înregistrare | Autentificare ]
Cautare
Sondajul nostru
Evaluează site-ul meu
1. Excelent
2. Groaznic
3. Bine
4. Rău
5. Satisfăcător
Total răspunsuri: 10
Statistica
Login
Coşul de cumpărături
Coşul de cumpărături este gol